Decizie ICCJ: Soldul negativ de TVA acumulat se poate reporta, fără a se prescrie. Implicații pentru contribuabili
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a emis o decizie crucială prin care unifică practica judiciară și aduce clarificări esențiale privind mecanismul de TVA. În decizia RIL nr. 6/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 443 pe 26 mai 2026, instanța stabilește că soldul negativ de TVA acumulat de contribuabili poate fi reportat în perioadele fiscale ulterioare, fără a fi supus prescripției. Această veste are implicații directe asupra activității contribuabililor și a organelor fiscale.
Clarificarea este importantă, având în vedere că deosebirea dintre două concepte esențiale pentru TVA – reportarea soldului negativ și solicitarea rambursării acestuia – nu a fost întotdeauna transparentă. Potrivit ICCJ, doar rambursarea TVA deschide un drept de creanță în favoarea contribuabilului, acest proces fiind subiectul prescripției. Pe de altă parte, reportarea soldului negativ nu creează o creanță distinctă. Mai degrabă, acesta este un mecanism tehnic de regularizare, care integrează soldul negativ de TVA în deconturile ulterioare.
Astfel, soldurile negative de TVA nu generează creanțe fiscale pentru bugetul de stat, ci se regularizează cu TVA colectată în perioadele fiscale următoare. Fiecare regularizare contribuind la formarea unui nou sold, necesită o analiză constantă, din moment ce este aproape imposibil de stabilit momentul în care s-a creat pentru prima dată un sold de TVA de rambursat. ICCJ consideră că reportarea este parte integrantă a mecanismului de deducere, implicând regularizări și continuitate între perioadele fiscale.
Decizia instanței respinge aplicabilitatea normelor ce reglementează prescripția dreptului de restituire a creanțelor fiscale asupra raportării soldului de TVA de rambursat. Normele Codului de procedură fiscală prevăd un termen de prescripție de 5 ani pentru restituire, dar ICCJ subliniază că acestea sunt aplicabile doar creanțelor fiscale, nefiind posibile extinderi prin analogie în cazul raportării soldului negativ de TVA. Astfel, în lipsa unei reglementări legale exprese, reportarea soldului negativ trebuie interpretată ca având caracter imprescriptibil.
De asemenea, ICCJ a subliniat că singura restricție asupra mecanismului de reportare apare în urma încetării activității economice, ceea ce duce la pierderea calității de persoană impozabilă. Dacă contribuabilul continuă să existe și să efectueze operațiuni taxabile, mecanismul de reportare rămâne activ, sprijinind continuitatea perioadelor fiscale și regularizările succesive necesare.
Raționamentul instanței se bazează și pe principii de drept european, în special pe principiul neutralității TVA, care stipulează că aceasta nu ar trebui să constituie o povară economică pentru persoanele impozabile. O eventuală limitare temporară a capacității de reportare a soldului negativ ar putea duce la pierderea unei taxe de TVA legitime, contrar acestui principiu fundamental.
Motivarea instanței indică de asemenea că reglementările Codului fiscal, care impun termene limită pentru exercitarea dreptului de deducere, nu se aplică automat în cazul raportării soldului de TVA de rambursat. Dreptul de deducere trebuie exercitat în funcție de momentul achiziției originale, ceea ce permite atribuirea unui termen rezonabil pentru contribuabili și autorități de a urmări aplicarea acestor drepturi.
Consecințele acestei decizii ICCJ sunt semnificative. Primul efect este că organelle fiscale nu vor mai putea invoca prescripția pentru a refuza utilizarea soldului negativ de TVA acumulat din perioada anterioară. Asta înseamnă că interpretările anterioare care impuneau regularizări pentru sumele de TVA dedusă din perioade fiscale de peste 5 ani sunt acum considerate neconforme cu legislația.
În al doilea rând, contribuabilii obțin o flexibilitate sporită în gestionarea fluxurilor de TVA, având opțiunea de a utiliza soldurile negative istorice fără a fi constrânși să recurgă la proceduri formale de rambursare, în condițiile în care se efectuează regulat ajustări în deconturi.
În concluzie, ICCJ a stabilit un cadru clar și necesar în funcționarea sistemului TVA din România, reafirmând că reportarea soldului negativ este parte integrantă a mecanismului fiscal, distinct de drepturile patrimoniale supuse prescripției. Această abordare nu doar că îmbunătățește predictibilitatea juridică, dar aliniază, de asemenea, practica națională la standardele europene, oferind contribuabililor un instrument eficient pentru gestionarea soldurilor de TVA, bazat pe continuitate și neutralitate fiscală.
Articol de opinie de Adina Vizoli, Partener PwC România și Mihai Boian, Partener D&B David și Baias.
