Europa s-a pus într-o „situaţie de dependenţă” faţă de vecinii săi în ceea ce priveşte imigraţia
Într-un context în care controlul fluxurilor migratorii a devenit o preocupare centrală pentru statele europene, expertul Matthieu Tardis, cercetător specializat în migraţia europeană, a subliniat în cadrul unui interviu pentru AFP că acest lucru a condus la o dependenţă semnificativă de ţările vecine. Această dinamică a fost evidenţiată de recentele evenimente ce au avut loc în exclava spaniolă Ceuta, situată pe coasta de nord a Marocului, unde s-au înregistrat afluxuri de zeci de mii de migranţi. Reacţia fermă a dreptei europene, însoţită de întrebări suplimentare privind atitudinea autorităţilor marocane, este o dovadă a tensiunilor generate de migraţie.
Un summit de urgenţă al miniştrilor de interne ai Uniunii Europene este prevăzut pentru marţi, la solicitarea a 22 de lideri europeni. Aceştia au transmis o scrisoare deschisă, iniţiată de premierul italian Giorgia Meloni, în care se subliniază că nu pot permite traversările masive şi necontrolate să creeze impresia că intrarea ilegală în Uniunea Europeană este o opţiune viabilă.
Expertul Matthieu Tardis a observat că instrumentalizarea migraţiei nu reprezintă o noutate, ci devine tot mai frecventă în contextul externalizării procesării fluxurilor migratorii către state terţe. Un exemplu relevant include evenimentele de la graniţa dintre Turcia şi Grecia din 2020, când mii de refugiaţi au trecut frontiera cu sprijinul autorităţilor turce, în ciuda ilegalităţii acestora, în cadrul unui acord de şase miliarde de euro semnat de Bruxelles în 2016.
Acest tip de manipulare a fluxurilor migratoare s-a repetat şi în ultimele conflicte, precum cele de la frontiera dintre Polonia şi Belarus, unde guvernul belarus a încurajat traversarea ilegală a migranţilor ca răspuns la sancţiunile impuse de Uniunea Europeană, după alegerile contestate din 2021. Tardis menţionează că astfel de acţiuni generează o realitate complexă în care migraţia devine un instrument politic folosit de statele vecine pentru a-şi valorifica interesele.
Frica Finlandei de o posibilă orchestrare a sosirilor de migranţi din partea Rusiei, în urma aderării la NATO în aprilie 2023, ilustrează şi mai mult impactul geopolitic al migraţiei asupra securităţii naţionale a statelor europene. Tardis subliniază că această temă devine un atribut al suveranităţii naţionale, dar transferarea sa de către state învecinate creează o dependenţă periculoasă.
Mai mult, iniţiativele recente de creare a „centrelor de returnare” în ţări terţe reflectă o obsesie organizatorică a Uniunii Europene faţă de migraţie, iar Tardis insistă asupra faptului că această abordare deschide uşi ale influenţei pentru ţările vecine, care pot astfel obţine beneficii financiare sau diplomaţie favorabilă în schimbul gestionării migranţilor.
Totodată, expertul a remarcat că eficienţa acestor acorduri, care vizează reducerea imigraţiei ilegale, poate avea un cost uman semnificativ. De exemplu, conform agenţiei Frontex, în primele luni ale anului 2026, numărul trecerilor ilegale a scăzut cu aproape 40%, însă aproape 1.000 de vieţi au fost pierdute în Marea Mediterană. Tardis atrage atenţia că deal-urile cu state precum Marocul, Italia, Libia şi Turcia au avut un impact imediat asupra sosirilor, dar şi asupra costului uman al migraţiei.
În concluzie, problema imigraţiei în Europa este complexă, cu rădăcini adânci în relaţiile internaţionale şi politicile externe, iar modul în care statele europene aleg să gestioneze această provocare va influenţa nu doar politicile interne, ci şi stabilitatea geopolitică a regiunii.
