Comenzile globale de superpetroliere cresc, în timp ce semnalele privind cererea de petrol sunt mixte
Prețurile petrolului au înregistrat o ușoară scădere marți, în contextul în care Iranul și Israelul au convenit să înceteze atacurile reciproce. Totuși, această aparență de calm maschează o serie de forțe contradictorii, care influențează piața țițeiului: un armistițiu fragil în Golf, comenzi record de petroliere, semnale indicând o slăbire a cererii pe termen scurt și, în același timp, o perspectivă pe termen lung de consum care rămâne constant. Această dinamica complexă a fost detaliată de analistul Bogdan Maioreanu pe 9 iunie 2026.
Prețul contractelor futures pe țiței s-a corectat de la maximele înregistrate la începutul zilei de luni. Astfel, WTI, cu livrare în iulie, a crescut cu 0,8%, atingând 91,30 dolari pe baril, iar Brent, cu livrare în august, a câștigat 1,2%, ajungând la 94,25 dolari. Această ușoară creștere a intervenit după anunțul Iranului și Israelului despre încetarea atacurilor, urmare a intervenției președintelui american Donald Trump, oferind o scădere a presiunii asupra pieței afectate de închiderea prelungită a Strâmtorii Ormuz, prin care circulă, de obicei, aproximativ o cincime din țițeiul transportat pe mare la nivel global. Cu toate acestea, în dimineața următoare, prețul contractelor futures pentru Brent a pierdut 1,3%, iar cele pentru WTI au coborât sub 90 de dolari pe baril.
Reluarea prețurilor, deși poate părea o veste bună, ar putea fi de fapt temporară. Rebelii Houthi din Yemen au impus o interdicție asupra navelor legate de Israel în Marea Roșie, presionând astfel coridoarele energetice. În plus, OPEC+ a aprobat a patra creștere consecutivă a producției în patru luni; totuși, mulți membri nu vor putea respecta cotele impuse din cauza perturbărilor din strâmtoarea Ormuz și atacurilor cu drone ucrainene asupra infrastructurii rusești. Arabia Saudită a început, de asemenea, să reducă prețul oficial de vânzare către cumpărătorii asiatici, semnalând o diminuare a cererii fizice.
În ciuda acestor condiții economice instabile, un fenomen remarcabil s-a dezvoltat în industria transportului maritim. Conform datelor furnizate de Clarkson Research, comenzi pentru 262 de superpetroliere VLCC (Very Large Crude Carrier), fiecare cu capacitatea de a transporta două milioane de barili, au fost făcute la nivel global, depășind recordul anterior stabilit în octombrie 2008. Aceste comenzi reprezintă mai bine de un sfert din flota actuală, atingând cea mai mare pondere din 2011.
Multipli factori contribuie la această expansiune a comenzilor. Tarifele zilnice pentru petroliere s-au dublat comparativ cu perioadele anterioare conflictului, iar capitalizarea de piață combinată a celor mai mari 15 companii de transport maritim a depășit uneori 60 de miliarde de dolari, fiind aproape dublă față de începutul anului. De asemenea, prețurile VLCC-urilor de ocazie au ajuns la 115 milioane de dolari, un maxim istoric din 2008. Această situație oferă un stimulent pentru armatorii care, sprijiniți de profiturile generate în urma războiului, reafirmă tendințele anterioare de comandare a unor noi nave.
Însă, fundamentele economice par să înregistreze deja schimbări. Analiștii observă că piața a reușit să se adapteze la șocul ofertei de petrol, unele nave tranzitând deja fără probleme Strâmtoarea Ormuz grație unor acorduri bilaterale între producătorii din Golf și cumpărătorii asiatici. Cei mai mari proprietari de petroliere din lume își exprimă, totuși, temerile că un eventual acord între Statele Unite și Iran cu privire la redeschiderea Strâmtorii Ormuz ar putea transforma profiturile actuale într-o cădere bruscă a tarifelor de transport maritim.
Unii analiști sugerează că viziunea pe termen lung ar putea aduce o altă direcție. Conform Organizației Internaționale a Energiei (IEA), consumul global de petrol este prevăzut a continua să crească până în 2050. În scenariul actual al politicilor, se estimează că cererea va ajunge la 113 milioane de barili pe zi, în principal datorită utilizării extinse în piețele emergente și economiile în dezvoltare, în partile de transport rutier, materii prime petrochimice și aviație. Toată această cantitate de petrol necesită transport, iar comenzile masive de petroliere au ca scop să răspundă acestui necesar. Totuși, mulți proprietari ai flotelor de petroliere și-au dezvoltat o abordare prudentă în fața tensiunilor geopolitice. Pe parcursul câtorva luni, sectorul a trecut de la o perioadă de prețuri scăzute asscmnând pe fundalul unei strategii intensive, la o volatilitate extremă, cu prețuri depășind 120 de dolari pe baril din cauza conflictelor cu Iranul, în timp ce, pe termen lung, industria înfruntă provocări legate de politica de emisii zero și de ascensiunea energiei regenerabile.
