Dumitru Chisăliță (AEI): Absența unei structuri unice pentru protecția infrastructurii energetice de la Marea Neagră
Într-o analiză recentă, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), a subliniat o problemă majoră în domeniul securității infrastructurii energetice din România, în special în zona Mării Negre. Acesta susține că nu există o structură unică dedicată în întregime protecției acestei infrastructuri critice, iar asigurarea securității acestor platforme offshore se face într-un mod fragmentat, printr-un ansamblu de instituții care își desfășoară activitatea fără o coordonare centralizată.
Responsabilitățile actuale sunt repartizate între diverse entități, precum Operatorul OMV Petrom, care se ocupă de securitatea industrială și monitorizarea tehnică, și o firmă privată de securitate care gestionează paza platformelor. De asemenea, Forțele Navale Române și Forțele Aeriene Române au roluri definitorii în supravegherea zonelor maritime și aeriene, respectiv. Alături de acestea, Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE) sunt implicate în monitorizarea amenințărilor, iar Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Poliția de Frontieră Română contribuie la securitatea maritimă și controlul frontierelor. Autoritatea Navală Română se ocupă de siguranța navigației și monitorizarea traficului naval, dar, în esență, toate aceste entități funcționează independent, fără o sinergie clară.
Chisăliță punctează că, în ciuda acestei rețele de responsabilități, nu există o instituție care să coordoneze aceste eforturi într-un mod eficient, ceea ce creează vulnerabilități în fața amenințărilor externe. El atrage atenția asupra importanței acestui aspect în contextul dezvoltării proiectului Neptun Deep, care va aduce o infrastructură esențială pentru România și Uniunea Europeană, aflată la o distanță de aproximativ 170 km de țărm. Această infrastructură se află în Zona Economică Exclusivă a României, unde drepturile asupra resurselor nu se traduc în suveranitate teritorială, ceea ce complică situația privind protecția acesteia.
Dumitru Chisăliță argumentează că protecția infrastructurilor energetice offshore este mult mai complexă din punct de vedere juridic și militar decât a celor onshore. În cazul unui atac asupra infrastructurii critice, ar fi necesară o reacție coordonată a mai multor forțe, inclusiv Forțele Navale și Aeriene, serviciile de informații, operatorii economici și alte structuri de stat. Totuși, această reacție teoretică ar putea fi afectată de lipsa unui comandament unic care să coordoneze securitatea energetică, existând riscul unei reacții haotice în caz de amenințare.
În opinia sa, este imperativ ca România să treacă de la o abordare generalizată de „supraveghere a spațiului maritim” la o strategie concretă dedicată protecției infrastructurilor energetice, similară cu cele implementate de țări precum Norvegia sau Regatul Unit, care au experiență în securizarea platformelor lor din Marea Nordului.
Întrebarea „Cine apără platformele de gaze din Marea Neagră?” evidențiază o vulnerabilitate semnificativă, ce poate fi atenuată prin crearea unui Dispecerat Național de Securitate Energetică, propus de AEI Guvernului României încă din 2016. Această instituție ar avea rolul de a coordona toate eforturile de securitate energetică, consolidând astfel apărarea strategică a României.
