Iarna 2026-2027 reprezintă primul test real pentru sistemul energetic, spune Chisăliță (AEI)
România se află într-o situație paradoxală, având capacități energetice instalate semnificative „pe hârtie”. Totuși, când vine vorba de funcționarea efectivă a sistemului, problemele devin acute. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), subliniază că adevărata provocare apare în momentul în care consumul de energie atinge maximele, iar sursele de producție, precum cea solară și cea eoliană, se diminuează drastic sau devin complet inactive. În aceste clipe critice, hidrocentralele nu pot compensa cererea, iar opțiunile de import sunt tot mai puțin stabile și costisitoare.
Într-o analiză recentă, Chisăliță avertizează că tranziția energetică a țării ar putea fi mai rapidă decât adaptarea capacităților regenerabile care să asigure aceeași fiabilitate. România se află într-o eră în care eliminarea capacităților convenționale se desfășoară mai repede decât capacitatea de a înlocui aceste surse tradiționale cu alternative viabile. Așadar, nu lipsa surselor regenerabile reprezintă problema, ci absența unor capacități disponibile în momentele critice, când sistemul are cea mai mare nevoie de ele.
Analiza Transelectrica și semnificația deficitului de adecvanță
Chisăliță ezită să abordeze discuțiile despre energii regenerabile pe cât de favorabil sunt prezentate pe hârtie, menționând în schimb că mesajul transmis de studiul de adecvanță al Transelectrica este unul alarmant pentru autorități și investitori deopotrivă. În viitorul apropiat, succesul tranziției nu va depinde doar de adăugarea de noi megawați la rețea, ci de capacitatea de a produce efectiv megawatt-oră în momentele de presiune ridicată a sistemului.
Studiul aduce în discuție un deficit alarmant în adecvanța sistemului energetic românesc. Conform scenariului central pentru anul 2027, România s-ar putea confrunta cu un indicator LOLE (Loss of Load Expectation) de 143,55 ore, ceea ce semnifică orele în care producția de energie nu poate satisface cererea. De asemenea, energia nealimentată (ENS) se ridică la 36.070 MWh, adică cantitatea de energie consumată de utilizatori, dar pe care sistemul nu reușește să o furnizeze.
Perioadele critice de consum și provocările sistemului
Analizele sugerează că lunile ianuarie, februarie și decembrie vor fi deosebit de critice, în special în cele două intervale de vârf, dimineața și seara. Aceste momente coincid cu absența majorității producției fotovoltaice, când consumul rezidențial crește semnificativ. Intensificarea cererii din cauza utilizării pompelor de căldură și a sistemelor de încălzire electrică adaugă o presiune suplimentară, iar disponibilitatea regională pentru importuri este adesea solicitată în aceleași momente.
Chisăliță semnalează că riscul major nu este blackoutul, ci funcționarea constantă la limitele de capacitate a Sistemului Energetic Național. Chiar dacă probabilitatea de a avea un blackout crește cu fiecare an, cu toate acestea, întrebarea esențială este cât va costa România evitarea acestor situații critice.
Rolul lignitului și gazului natural în tranziția energetică
În acceptarea de soluții, Chisăliță recunoaște că lignitul poate oferi o parte din securitate în funcționarea sistemului, dar nu poate soluçãoză problema costurilor ridicate. Astfel, în iarna 2026-2027, lignitul s-ar putea comporta ca o plasă de siguranță, dar nu poate fi considerată o soluție viabilă pe termen lung.
În acest context, gazul natural se identifică ca un element central în tranziția energetică, fiind în același timp și un potențial risc pentru stabilitatea sistemului, deoarece introducerea noilor centrale pe gaz modifică semnificativ peisajul energetic al țării.
