Al patrulea capital: percepția publică, factor decisiv pentru viitorul economiei
Dincolo de indicatorii economici consacrați, cum ar fi capitalul fizic, inflația, produsul intern brut sau dobânzile, există o dimensiune a realității economice care ține de percepția publică și care influențează decisiv evoluția societății. Aceasta este aprecierea prim-viceguvernatorului Băncii Naționale a României, Leonardo Badea, exprimată într-o analiză publicată de studiifinanciare.ro.
Oficialul băncii centrale vorbește despre un „al patrulea capital”, care nu apare în conturile naționale, dar de al cărui nivel depinde succesul cu care o societate poate mobiliza resurse, poate accepta reforme dificile și poate transforma oportunitățile în realizări comune. „Putem măsura capitalul financiar, putem construi capital fizic, putem forma capital uman. Există însă și un al patrulea capital, care nu apare în conturile naționale”, notează Leonardo Badea.
Rădăcini istorice ale ideii de percepție economică
Leonardo Badea amintește că ideea de a măsura percepția publică asupra mersului economiei nu este nouă și ar trebui să aibă un rol mai important în analizele economiștilor. El face referire la Adam Smith, care în 1759, cu șaptesprezece ani înainte de publicarea „Avuției Națiunilor”, scria „Teoria sentimentelor morale”. Pentru Smith, economia nu poate fi redusă la relații mecanice de tip cauză-efect, întrucât încrederea, percepția, alegerile morale și modul în care oamenii se raportează unii la ceilalți contribuie la țesutul social și, implicit, la funcționarea piețelor.
Aproape două secole mai târziu, John Maynard Keynes a numit „animal spirits” acea componentă a deciziei care nu poate fi redusă la un calcul rece al probabilităților. În condiții de incertitudine, probabilitățile nu sunt cunoscute și nimeni nu poate construi o arhitectură de scenarii care să descrie complet rezultatele viitoare posibile. În astfel de situații, sentimentul economic este în același timp cauză și semnal: cauză, pentru că influențează direct deciziile de consum, de economisire și de investiții; semnal, pentru că, măsurat cu rigoare, oferă explicații pe care datele statistice le confirmă abia mai târziu și repere pentru ceea ce urmează.
Economia comportamentală și arhitectura alegerii
Conform lui Badea, economia comportamentală modernă a dus această idee mai departe și i-a adăugat rigoare experimentală. Daniel Kahneman și Richard Thaler au arătat că agenții economici sau decidenții din spatele lor nu sunt o formă de homo oeconomicus perfect rațional, așa cum, pentru simplificare, se prezintă în multe manuale. Deciziile lor sunt influențate de inerție, de aversiunea față de pierdere, de limitele autocontrolului, de contabilitatea mentală și de felul în care le sunt prezentate opțiunile.
Contează, cu alte cuvinte, nu doar ce alegem, ci și contextul în care alegem – ceea ce Thaler a numit arhitectura alegerii. Două persoane cu venituri similare pot lua decizii radical diferite pentru că percep diferit riscul, siguranța și viitorul. Iar aceste percepții sunt tocmai ceea ce Indexul își propune să măsoare, potrivit analizei prim-viceguvernatorului BNR.
