Tancurile petroliere stau la coadă pentru a încărca ţiţei în porturile din Venezuela
În porturile din Venezuela, tancurile petroliere se află în așteptare prelungită, fiind nevoite să aștepte până la 30 de zile pentru a încărca ţiţei. Această situație este generată de terminalele petroliere vechi, care limitează semnificativ capacitatea de export a ţării. Problemele de infrastructură, alături de întreruperile de curent și calitatea scăzută a produsului, complică și mai mult lucrurile. Conform estimărilor agenției Reuters, întârzierile actuale reprezintă o barieră majoră în calea inițiativelor Statelor Unite de a crește rapid volumele de petrol exportate din Venezuela, în urma unui acord semnificativ cu marii traderi de petrol.
Asemenea probleme nu sunt fără precedent; ultimul episod de întârzieri severe s-a înregistrat la sfârșitul anului trecut, când o blocadă navală impusă de SUA a dus la capturarea președintelui de atunci, Nicolas Maduro, pe 3 ianuarie. Această situație a obligat conducerea interimara, sub Delcy Rodriguez, să respecte cerințele Washingtonului și să încerce reluarea exporturilor de petrol. Totuși, chiar și cu o cerere globală semnificativă și o creștere a producției, PDVSA, compania de stat, împreună cu partenerii săi, nu au reușit să depășească cifra de 1,25 milioane de barili pe zi în ultimele luni.
În contrast cu acum două decenii, când producția de petrol din Venezuela atingea un vârf de peste trei milioane de barili pe zi, exporturile erau mult mai eficiente, cu nave care intrau și ieșeau din porturi în mai puțin de o săptămână. Astăzi, sursele din cadrul PDVSA indică o viteză alarmant de mică a transferurilor, obligând petrolierele să stea la chei mult peste termenele stabilite pentru încărcare. De asemenea, sosirea navelor pentru descărcarea ţiţeiului este îngreunată de lipsa capacității de stocare a combustibilului.
Problemele de infrastructură sunt exacerbate de condițiile de concurență, cu zeci de petroliere în așteptare în jurul portului Jose, care gestionează aproximativ 70% din exporturile totale ale Venezuelei. Chiar și companiile privilegiate, cum ar fi Chevron, care beneficiază de parteneriate îndelungate cu PDVSA, caută soluții alternative pentru a îmbunătăți procesul de încărcare. Acestea solicită accesul la porturi care au fost folosite anterior doar pentru transportul maritim intern.
Acordurile recente de export de petrol facilită transportul a peste 140 de milioane de barili de către traderi precum Vitol și Trafigura, în cea mai mare parte direcționați către Statele Unite, dar și către piețe precum Europa și India, pe măsură ce sancțiunile americane sunt relaxate. Totuși, în ciuda planului ambițios al Washingtonului de a implementa un program de reconstrucție energetică de 100 de miliarde de dolari în Venezuela, axat pe creșterea producției, nu toate proiectele midstream și downstream, incluzând repararea terminalelor și rafinăriilor, beneficiază de prioritate.
În acest context, competiția pentru capacitatea portuară a forțat mulți clienți să recurgă la terminale și zone de transfer nesigure, unde scurgerile de ţiţei sunt frecvente, provocând și întârzieri suplimentare, dar și costuri crescute. Din acest motiv, gestionarea eficientă a infrastructurii petroliere din Venezuela devine un subiect tot mai urgent în peisajul internațional al energiei.
