Cea mai amplă creștere simultană a cotelor de TVA din ultimii ani, în țările din Europa Centrală și de Est, în 2026 (Ghid Fiscal pentru ECE, Forvis Mazars)
Anul 2026 se preconizează a fi marcat de cea mai amplă creștere simultană a cotelor de TVA observată în ultimii ani în țările din Europa Centrală și de Est. Această concluzie provine din cea de-a 14-a ediție a Ghidului Fiscal pentru ECE, publicată de Forvis Mazars. Analiza evidențiază nu doar consolidarea cotele reduse de TVA din regiune, ci și eliminarea acestora în anumite cazuri. Conform informațiilor oferite, povara fiscală aplicată salariului mediu variază semnificativ între 13% în Kosovo și 48% în Germania, subliniind provocările în conformarea cu reglementările Pilonului II, care vizează taxarea multinaționalelor.
Ghidul acoperă 25 de jurisdicții din care 22 sunt din Europa, plus Kazahstan, Kârgâzstan și Uzbekistan, și compară structurile fiscale din perspectiva investitorilor, punând accent pe cele mai relevante tendințe care influențează mediul fiscal regional.
Ediția din 2026 se axează pe trei teme principale: prima constă în creșterea cotelor impozitelor pe venit și ale TVA-ului în mai multe țări, care au inversat stabilitatea observată în anii anteriori; a doua temă abordează tranziția de la etapă legislativă la realitate operațională în conformarea cu ai Pilonului II, având în vedere apropierea termenelor de depunere; iar a treia temă se referă la facturarea electronică obligatorie, care devine o normă de conformare fiscală în economiile majore din regiune.
Conform datelor publicate, în 2026 impozitele pe veniturile persoanelor fizice au avut evoluții diverse. De exemplu, Lituania și Slovacia au adoptat sisteme de impozitare mai progresive cu cote maxime între 30-35%, în timp ce România a crescut impozitul pe dividende de la 10% la 16%. În contrast, Grecia a redus majoritatea cotelor cu aproximativ 2 puncte procentuale, marcată astfel de tendințe diferite în întreaga regiune.
Variațiile semnificative în contribuțiile sociale datorate de angajatori sunt evidente. Media regională se situează în jurul valorii de 17% din salariul brut, dar contribuțiile efective pot fi sub 5% în țări precum Lituania, Kosovo și România, ajungând la peste 30% în Estonia, Slovacia și Cehia. Această diversitate reflectă povara fiscală totală asupra muncii, variind de la aproximativ 13% în Kosovo până aproape de 50% în Germania, cu un nivel mediu de circa 37%, care depășește ușor media OCDE.
Preocupările principale includ, de asemenea, creșterea salariilor minime, care a fost observată în întreaga regiune, cu cea mai semnificativă majorare înregistrată în Muntenegru, unde salariul minim a crescut cu aproximativ o treime, ajungând la 670 de euro. Alte țări care au raportat creșteri substanțiale includ Slovacia, Cehia și Albania. La nivel regional, Germania și Austria se poziționează cu salarii minime de aproximativ 2.400 de euro, în timp ce media din sectorul privat în Europa Centrală și de Est se estimează a fi aproape de 1.700 de euro.
Analizând perspectivele asupra TVA-ului, se constată o creștere notabilă a cotelor standard și o reducere continuă a sferelor de aplicare pentru cotele reduse. De exemplu, România a majorat cota standard de TVA de la 19% la 21%, consolidând în același timp cotele reduse existente într-o singură cotă de 11%. Estonia a crescut, de asemenea, cota standard de la 22% la 24% începând cu iulie 2025. Cel mai semnificativ salt în termeni absoluți a fost observat în Kazahstan, unde cota standard a fost aumentată de la 12% la 16% începând cu ianuarie 2026.
Tendințele regionale sugerează o utilizare din ce în ce mai accentuată a TVA-ului ca instrument fiscal pentru ajustări bugetare, guvernele extinzând baza de impozitare și limitând numărul cotelor reduse. Aceasta generează o presiune suplimentară asupra companiilor în ceea ce privește strategia de prețuri și gestionarea fluxurilor de numerar, într-un context economic deja afectat de inflație, conform spuselor lui Bianca Vlad, Tax Partner la Forvis Mazars în România.
Cotele impozitelor pe profit s-au menținut, în linii mari, stabile, majoritatea aflându-se în jurul valorii de 20%. O excepție notabilă este Ungaria, care se distinge cu o cotă de 9% – cea mai mică din Uniunea Europeană, deși impozitele suplimentare aplicate în anumite sectoare pot crește considerabil povara fiscală efectivă.
Stimulentele fiscale joacă un rol tot mai important în configurarea poverii fiscale reale, având în vedere că Cehia a intensificat sprijinul pentru cercetare și dezvoltare, iar România a implementat un nou credit fiscal rambursabil ce subliniază o tendință regională de orientare spre politici fiscale favorabile investițiilor.
Pe măsură ce anul 2026 se apropie de final, implementarea Pilonului II se conturează a fi cea mai semnificativă evoluție în fiscalitatea internațională, cu implicări directe asupra companiilor multinaționale care trebuie să se conformeze cerințelor specifice de raportare și guvernanță, precum și cu cerințele privind prețurile de transfer care devin mai riguroase în întreaga regiune.