Home Actualitate ProfesionalăUtilizarea inteligenței artificiale de către autoritatea fiscală în rezolvarea disputelor: între beneficii potențiale și riscuri reale.

Utilizarea inteligenței artificiale de către autoritatea fiscală în rezolvarea disputelor: între beneficii potențiale și riscuri reale.

by M Daniela

Utilizarea inteligenței artificiale de către autoritatea fiscală în soluționarea disputelor

Autoritatea fiscală a început să integreze din ce în ce mai mult tehnologia inteligenței artificiale în procesele sale de rezolvare a disputelor fiscale. Această tendință este parte a unei mișcări mai ample de digitalizare în domeniul juridic și fiscal, oferind astfel numeroase beneficii profesioniștilor din domeniu. Digitalizarea a fost primită pozitiv atât de contribuabili, cât și de instituția fiscală, având în vedere eficiența și transparența pe care o poate aduce.

Cu toate acestea, se observă că, în multe situații, utilizarea inteligenței artificiale este orientată preponderent spre combaterea argumentelor formulate de contribuabili, generând astfel o serie de neconcordanțe care contravin principiului unei soluționări corecte a disputelor fiscale. Această abordare subliniază necesitatea aplicării cu responsabilitate a acestor soluții, mai ales în contextul în care sunt utilizate de către autoritatea fiscală, în special în procesele de soluționare a contestațiilor fiscale sau în instanță.

În cadrul procedurii de soluționare a contestațiilor fiscale, autoritatea fiscală are responsabilitatea esențială de a emite o decizie cu privire la pretențiile contribuabilului care contestă un act administrativ-fiscal pe care îl consideră vătămător pentru drepturile și interesele sale legitime. Cu toate acestea, s-au remarcat cazuri în care autoritatea folosește inteligența artificială pentru a redacta motivele respingerii contestațiilor, îndreptându-se spre argumentări care fie deviază de la veridicitate, fie invocă prevederi legale inexistente sau practice judecătorești fictive.

Legea stipulează clar că o decizie de soluționare a contestației trebuie să includă o motivare solidă, atât din punct de vedere factual, cât și din cel al legislației aplicabile la plângerile contribuabililor. Această interpretare poate varia, fiecare parte având perspectiva sa asupra speței, ceea ce este normal într-un cadru juridic. Este bine cunoscut faptul că numeroase decizii emise de autoritatea fiscală sunt problematice din punct de vedere legal, ceea ce le oferă contribuabililor căi de atac în instanță.

Contribuabilul și argumentele inteligenței artificiale

În această dinamică, contribuabilul are așteptarea legitimei că legislația și hotărârile judecătorești utilizate de autoritatea fiscală pentru a respinge contestațiile sunt autentice. Totodată, autoritatea fiscală are datoria legală de a asigura o aplicare uniformă a legislației fiscale din România. Un contribuabil care nu dispune de expertiză juridică sau asistență specializată se confruntă cu dificultăți considerabile în fața unei arii largi de argumente pe care autoritatea le susține, bazându-se pe referințe legale eronate sau înșelătoare generate de inteligența artificială.

Invocarea de referințe legale fictive sau a unor hotărâri favorabile fiscului, care nu există în realitate, aduce dificultăți nu doar contribuabililor cu asistență juridică, ci și sistemului de justiție în ansamblu. Atunci când deciziile de soluționare sunt contestate în instanță, acestea ar trebui să se concentreze pe clarificarea aspectelor juridice fundamentale care afectează drepturile și obligațiile fiscale ale contribuabililor. Utilizarea inteligenței artificiale pentru a combate pozițiile contribuabilului devine o piedică în eficiența procesului, diluând scopul acestuia și prelungind duratione de soluționare.

Provocările devin și mai evidente când, în instanță, autoritatea fiscală se apără pe baza acelorași referințe legale valabile, prezentate inițial prin inteligența artificială, fie în motivarea soluționării contestației, fie în cadrul procesului. Astfel de situații sunt din ce în ce mai frecvent întâlnite în practică.

Rolul principal al autorității fiscale trebuie să rămână acela de a evalua cu exactitate situația fiscală a contribuabilului și de a emite soluții bazate pe cadrul legal existent, sprijinite de o analiza riguroasă a circumstanțelor relevante în momentul emiterii unei decizii. Aceasta rămâne o responsabilitate crucială chiar și atunci când unele decizii se dovedesc, ulterior, a fi eronate ori nelegale.

În concluzie, integrarea inteligenței artificiale în procesele fiscale ar trebui realizată cu un echilibru atent, în scopul de a dezvolta un mecanism eficient și imparțial pentru soluționarea disputelor de către autoritatea fiscală.

You may also like

Leave a Comment