Băncile centrale au accelerat achizițiile de aur în trimestrul trei din 2026
Băncile centrale au cumpărat 321 de tone de aur în perioada iulie-septembrie 2026, cel mai rapid ritm de achiziții de la finalul anului 2024, arată o analiză a Consiliului Mondial al Aurului (WGC). Evoluția a avut loc în contextul în care cotația metalului galben a fost afectată de creșterea prețului petrolului și de majorarea dobânzilor.
După un început de an lent, WGC estimează că achizițiile de aur ale băncilor centrale au ajuns în primele nouă luni din 2026 la 675 de tone, un nivel ușor superior celui înregistrat în perioada similară din 2025. Datele subliniază că instituțiile monetare au rămas principalul factor care susține prețurile la aur, pe o piață volatilă.
Cotația metalului galben a scăzut cu aproximativ un sfert după izbucnirea războiului din Iran, la finalul lunii februarie, pe fondul costurilor mai ridicate cu energia, care au alimentat speculațiile privind înăsprirea politicii monetare. Potrivit analistului WGC John Reade, prețurile mai scăzute din trimestrul trei și aprecierea dolarului au încurajat probabil unele bănci centrale să își majoreze achizițiile.
Aproape două treimi din achizițiile estimate de aur ale băncilor centrale nu sunt făcute publice de autoritățile monetare. Compania de consultanță Metals Focus Ltd. calculează achizițiile pentru WGC pe baza datelor publice și a statisticilor disponibile.
În trimestrul trei, cele mai importante achiziții de aur au fost realizate de băncile centrale din China, cu 63 de tone, și din Polonia, cu 41 de tone. Singura țară care a vândut masiv a fost Rusia, cu 19 tone.
În paralel, cererea de bijuterii a scăzut cu 17%, la 313 tone, cel mai redus nivel înregistrat în trimestrul trei începând din anul 2000. Modificările fiscale din India și China, precum și inflația ridicată au afectat consumatorii.
Marți, cotația unciei de aur a scăzut cu aproape 1%, apropiindu-se de 3.900 de dolari. Metalul galben s-a confruntat cu dificultăți de la izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, deoarece scumpirea energiei a amplificat presiunile inflaționiste la nivel mondial, ceea ce a făcut ca băncile centrale să fie mai puțin predispuse să relaxeze politica monetară.
