Mii de locuri de consum de energie electrică, preluate de Furnizorul de Ultimă Instanță. Prețul plătit este mai mare
Peste 3.000 de locuri de consum de energie electrică aparținând unor consumatori non-casnici, atât comerciali, cât și instituții publice, inclusiv primării, au rămas fără un furnizor concurențial de energie electrică de la începutul lunii noiembrie, potrivit unor surse din piață.
Întrucât legislația nu permite ca un consumator de energie din România să rămână fără alimentare, acești clienți sunt transferați automat către Furnizorul de Ultimă Instanță (FUI) desemnat de ANRE. În septembrie, FUI a fost Electrica Furnizare, în octombrie este PPC, iar în noiembrie va fi E.On Energie România.
Consumul estimat care urma să fie preluat în regim de FUI este de circa 100 GWh pe an, fără a se ști însă cât timp vor rămâne acești clienți alimentați în acest regim. În general, locurile de consum preluate în FUI au provenit de la furnizorii care aveau, până nu demult, cele mai mici prețuri.
Care sunt cauzele pentru care clienții ajung la FUI
O primă situație este aceea în care contractul clientului a expirat, iar furnizorul său nu i-a făcut o nouă ofertă sau oferta respectivă nu i-a convenit. Este o posibilitate reală, mai ales că prețurile din noile oferte sunt acum mai mari decât cele din contractele care expiră, pe fondul scumpirii energiei pe piețe, iar clienții ale căror contracte expiră în această perioadă nu au acceptat noile condiții.
În ceea ce privește varianta în care furnizorii pur și simplu nu ar dori să își reoferteze clienții, reprezentanți ai doi dintre furnizorii ai căror clienți ajung luna aceasta la FUI au declarat că nu procedează astfel și că se asigură că clienții cu contracte expirate sunt informați despre acest lucru și primesc noile oferte.
O altă situație este aceea în care clientul ajunge în regim de ultimă instanță din propria vină, pentru că nu a dorit să semneze un nou contract, fie cu furnizorul său, fie cu altul. Această posibilitate este plauzibilă mai ales în condițiile în care multe dintre cele 3.000 de locuri de consum rămase fără furnizor aparțin unor instituții publice. Pentru acestea, fie nu au fost parcurși toți pașii pentru o recontractare cu un furnizor concurențial până la expirarea contractului în vigoare, dat fiind că autoritățile publice sunt supuse unor proceduri de licitație, fie prețurile actuale din piață presupun un cost al energiei mai mare decât bugetul estimat anterior, iar instituțiile nu au dorit să încheie contracte noi.
De ce este dezavantajos regimul de ultimă instanță
Motivul este simplu: în acest regim se aplică, de principiu, cel mai mare preț al energiei pe care îl poate plăti un client. Prețul plătit de un client preluat de FUI nu este cunoscut în avans, ci se calculează după încheierea lunii și reprezintă practic prețul mediu din piața pentru ziua următoare (PZU), la care se adaugă marja furnizorului, tarifele de rețea și taxele.
Pentru luna în curs, este greu de crezut că media lunară va coborî sub 1.100 de lei/MWh, în condițiile în care toate prețurile zilnice din octombrie au depășit această valoare până acum. Prin urmare, prețul final este mai mare decât al multor furnizori cu ofertă concurențială. Iar dacă autoritățile publice ajung să plătească un preț mai mare al energiei decât cel pe care l-ar fi putut plăti unui furnizor comercial, aceasta reprezintă o cheltuială suplimentară pentru buget.
