Președintele Nicușor Dan a sesizat CCR cu privire la legea decarbonizării energetice
Curtea Constituțională a României discută miercuri sesizarea formulată de președintele Nicușor Dan asupra Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind decarbonizarea sectorului energetic. Sesizarea vizează compatibilitatea legii cu obligațiile europene și cu exigențele constituționale privind protecția mediului și politica energetică.
Legea adoptată de Parlament a fost transmisă spre promulgare președintelui în data de 7 august. Aceasta intervine asupra mecanismului juridic de retragere din exploatare a capacităților energetice pe bază de lignit și huilă, dar și asupra condițiilor în care pot fi autorizate capacități energetice pe cărbune.
Potrivit șefului statului, actul normativ condiționează scoaterea din exploatare a unor capacități existente de instalarea și punerea în funcțiune a unor capacități energetice similare cu emisii reduse de carbon. De asemenea, legea instituie mai multe excepții de la interdicția punerii în funcțiune a unor noi capacități pe cărbune și condiționează, în anumite situații, emiterea licențelor și permiselor de obținerea unui aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Președintele susține că aceste intervenții legislative modifică substanțial mecanismul juridic al decarbonizării și afectează îndeplinirea obligațiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, precum și realizarea obiectivului constituțional al protecției mediului. Criticile de neconstituționalitate vizează atât compatibilitatea dispozițiilor cu obligațiile europene, cât și respectarea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate a legii, precum și limitele constituționale ale competențelor autorităților publice.
Conform sesizării, dacă retragerea capacităților existente depinde de o capacitate alternativă a cărei realizare nu este supusă unui termen maximal suficient de determinat și unor garanții juridice efective, există riscul ca măsura de reducere a impactului asupra mediului să fie lipsită de caracter efectiv. În opinia șefului statului, în acest caz intervenția legislativă nu mai reprezintă doar o adaptare a modalității de realizare a unei politici publice, ci afectează însăși eficacitatea cadrului normativ prin care statul își îndeplinește obligațiile constituționale în materia protecției mediului.
Președintele a explicat că, independent de dreptul Uniunii Europene, de PNRR și de orice obligație europeană privind decarbonizarea, legea criticată trebuie examinată prin raportare la articolele 35 și 135 alineatul (2) litera e) din Constituție. Potrivit sursei citate, aceste norme constituționale nu stabilesc un anumit model energetic și nu impun în mod direct o anumită tehnologie sau un calendar de retragere a capacităților pe cărbune, dar stabilesc un standard constituțional autonom de protecție a mediului care limitează marja de apreciere a legiuitorului.
În sesizare se arată că decarbonizarea sectorului energetic reprezintă unul dintre domeniile concrete în care acest standard constituțional trebuie respectat, iar retragerea capacităților poluante este una dintre măsurile legislative prin care statul poate realiza reducerea efectelor negative asupra mediului. Dacă legea introduce o condiționare care face incertă, nedeterminată sau excesiv de îndepărtată în timp realizarea efectivă a măsurii de reducere a impactului asupra mediului, fără a institui garanții legislative suficiente, aceasta este susceptibilă să contravină Constituției.
Potrivit președintelui, critica subsidiară nu afirmă existența unei obligații constituționale autonome de decarbonizare, ci faptul că, în domeniul concret al decarbonizării energetice, soluția legislativă aleasă trebuie să rămână compatibilă cu obligațiile constituționale autonome de protecție a mediului.
