Home Analize & OpiniiAEI: Costul declarațiilor oficialilor nu trebuie ascuns în facturi

AEI: Costul declarațiilor oficialilor nu trebuie ascuns în facturi

by M Daniela
AEI: Costul declarațiilor oficialilor nu trebuie ascuns în facturi

AEI: Românii nu ar trebui să afle din factură costul declarațiilor unui director sau al promisiunilor făcute în numele statului

Românii nu ar trebui să afle din factura de energie cât au costat declarațiile unui director, ambițiile unui ministru sau promisiunile făcute în numele statului, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-o analiză publicată duminică.

Potrivit specialistului, deciziile proaste din energie ajung aproape întotdeauna să fie plătite de cetățean. „Politicianul își încheie mandatul, intermediarul își încasează marja, iar cetățeanul rămâne cu factura”, afirmă Chisăliță.

Analiza invocă un caz concret: tentativa de a aduce gaz natural lichefiat scump din SUA, care să fie amestecat cu gaz românesc și plătit de consumatori. Potrivit lui Chisăliță, pentru luna septembrie 2026, prețul care ar fi fost plătit de consumatorul român pentru acest gaz ar fi fost de circa 0,62 lei/kWh.

Specialistul arată că un ministru al Energiei a cerut președintelui și premierului începerea negocierilor pentru un acord cu SUA privind gazul natural lichefiat, invocând printre argumente evitarea unui posibil blocaj în relația cu partenerul american. Întrebarea care se ridică, susține el, este cine a creat aceste așteptări.

Potrivit analizei, în jurul demersului se află un memorandum semnat în noiembrie 2025 la Atena, iar declarațiile făcute acolo de un director ar fi pornit de la convingerea că la acest nivel se pot face promisiuni fără obligația de a le respecta.

Chisăliță susține că partea americană a insistat ca documentul să fie semnat de un furnizor român, care ar fi acceptat după ce i s-a spus că semnătura este doar un artificiu și că va ieși din înțelegere în câteva luni. În realitate, memorandumul prevedea cumpărarea a 1,5 miliarde de metri cubi de gaz american, iar angajamentul ar fi încă în vigoare, ieșirea promisă nefiind produsă.

Analiza menționează că prim-ministrul a împiedicat sacrificarea companiei împinse să semneze și transferarea notei de plată către români. Furnizorul român intermediar ar fi fost victima acestei construcții, iar afacerea păguboasă ar fi eșuat în primul rând datorită poziției corecte și neobediente a conducerii Romgaz.

Chisăliță descrie mecanismul prin care românii ajung să plătească astfel de decizii de aproape 20 de ani: mai întâi, o oportunitate comercială este prezentată drept obligație strategică; apoi se invocă urgența diplomatică; în final, unei companii de stat i se cere să preia riscul economic, pentru că oricum românii vor plăti.

Specialistul susține că gazul american nu este prin definiție o alegere proastă și poate fi o sursă necesară în anumite perioade, însă dacă un oficial vrea ca România să cumpere volume mari, trebuie să arate prețul final la intrarea în țară, perioada în care gazul este necesar și alternativa cu care l-a comparat.

În opinia sa, trebuie făcută o distincție clară între diversificarea rutelor de tranzit și diversificarea surselor de gaze. România are un interes direct în dezvoltarea unor rute alternative, care îi sporesc securitatea aprovizionării și rolul regional, iar diversificarea surselor trebuie urmărită într-o strategie prin care țara să își extindă activitatea dincolo de granițele naționale. Cele două obiective nu trebuie confundate și nici invocate pentru a justifica acțiuni neeconomice, conchide Chisăliță.

You may also like

Leave a Comment