Noile reguli europene pentru etichete: ce obligații vor avea producătorii români în alte state UE
Producătorii români care livrează produse ambalate către clienți din alte state membre ale Uniunii Europene pot deveni titularii obligațiilor privind ambalajele în fiecare stat în care produsele sunt introduse pe piață, în contextul aplicării noilor reguli europene în domeniu, potrivit unei analize realizate de Deloitte România.
Conform analizei, Regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) se aplică începând cu 12 august 2026 și schimbă semnificativ obligațiile de conformare la care se supun producătorii români atunci când livrează produse ambalate către clienți din alte state membre.
Autorii analizei, Adrian Teampău, Director, Taxe de mediu și Economie circulară, și Anca Andrei-Cimbru, Manager, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România, explică faptul că noul regulament extinde responsabilitatea privind ambalajele, până acum limitată la produsele vândute local, către firma care l-a produs și l-a livrat către o persoană juridică sau o persoană fizică din alt stat UE, dacă sunt văzute drept consumatori.
Specialiștii arată că, în multe situații, producătorii români consideră că obligațiile lor se limitează la România deoarece ambalarea produselor are loc local. Totuși, din perspectiva noului Regulament UE, analiza nu se oprește la locul ambalării. Relevant este statul membru în care produsul ambalat este pus la dispoziția utilizatorului final și cine este operatorul considerat producător conform legislației aplicabile.
În cazul vânzărilor directe către clienți din alte state membre, producătorul român poate deveni titularul obligațiilor în fiecare stat în care produsele ambalate sunt introduse pe piață. Acest lucru este valabil în special pentru vânzările la distanță către consumatori, unde regulile PPWR urmăresc să evite situațiile în care ambalajele ajung pe piață fără un operator responsabil identificat.
Obligații diferite în funcție de fluxul comercial
Analiza mai arată că nu toate livrările în Uniunea Europeană generează aceleași obligații. Un producător român care vinde către un distribuitor local într-un stat membru poate avea un regim diferit față de un producător care vinde direct prin magazin online către consumatori din același stat.
De asemenea, trebuie analizate separat ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele de transport. În anumite situații, responsabilitatea pentru diferitele categorii de ambalaje poate reveni unor operatori diferiți, în funcție de structura contractuală și de modul efectiv în care produsele sunt introduse pe piață.
Pentru anumite fluxuri transfrontaliere, Regulamentul UE impune desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru în care există obligații. Acesta acționează în numele producătorului și facilitează îndeplinirea obligațiilor de înregistrare, declarare și finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje.
În practică, producătorii români care comercializează produse în mai multe state membre trebuie să analizeze dacă este necesară desemnarea unor reprezentanți autorizați și să verifice cerințele specifice aplicabile fiecărei țări. Lipsa unei astfel de evaluări poate genera situații în care obligațiile există, dar nu sunt îndeplinite corespunzător, avertizează autorii materialului.
Provocarea evidenței cantităților de ambalaje
O altă provocare majoră pentru producători este capacitatea de a identifica ce cantități de ambalaje trebuie declarate efectiv în fiecare stat membru. Sistemele dezvoltate pentru raportarea locală pot să nu fie suficiente pentru a răspunde cerințelor de conformare transfrontalieră.
Companiile trebuie să poată demonstra tipul ambalajului, materialul utilizat, masa acestuia, destinația produsului și statul membru în care ambalajul este pus la dispoziția utilizatorului final. În lipsa unor procese robuste de colectare și validare a datelor, riscul unor raportări incomplete crește semnificativ, susțin reprezentanții Deloitte România.
Pașii recomandați pentru companii
Companiile trebuie să își analizeze fluxurile de vânzare către celelalte state membre. Prima etapă este realizarea unei radiografii complete a fluxurilor de vânzare către alte state membre și identificarea statelor în care există aceste obligații.
Ulterior, trebuie să efectueze o analiză a responsabilităților pentru fiecare model de distribuție și să verifice dacă sunt necesare înregistrări locale sau reprezentanți autorizați.
Echipele de vânzări, logistică, fiscalitate, mediu și juridic dintr-o companie trebuie să utilizeze aceeași clasificare a ambalajelor și aceleași reguli de alocare a responsabilităților și metodă de ținere a informațiilor privind materialele de ambalare, se mai arată în analiză.
