CCR dezbate sesizarea președintelui Nicușor Dan privind Legea vânătorii
Curtea Constituțională a României analizează miercuri sesizarea formulată de președintele Nicușor Dan în legătură cu Legea pentru completarea articolului 6 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.
Potrivit sesizării, articolul criticat stabilește că administratorul faunei cinegetice are printre principalele atribuții stabilirea și aprobarea anuală a cotelor de recoltă pentru anumite specii, până la 15 aprilie pentru căprior și până la 15 mai pentru celelalte specii sedentare admise la vânătoare. Aceste cote devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare.
De asemenea, administratorul acordă nivel de intervenție și prevenție anual pentru prevenirea pagubelor și accidentelor la speciile prevăzute de lege, iar nivelul prevenției se aprobă cel târziu până la data de 15 mai a fiecărui an. Administratorul adoptă, cu avizul Consiliului Național de Vânătoare, orice alte măsuri necesare, în acord cu dispozițiile legale privind regimul cinegetic.
În sesizare se arată că legea supusă controlului de constituționalitate încalcă articolul 1 alineatul (5) din Constituție în componenta sa privind calitatea legii, nesocotind cerințele de claritate, precizie și previzibilitate. Modificarea legislativă afectează coerența normativă a reglementării și creează incertitudine asupra raportului dintre norma specială nou-introdusă și regimul general al contenciosului administrativ.
Președintele subliniază că deficiența de previzibilitate a legii criticate este accentuată de includerea, în domeniul derogării, a ordinelor emise în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Legea nr. 407/2006, text care se referă la „orice alte măsuri necesare”. Această sintagmă nu delimitează natura măsurilor, scopul lor, gradul de urgență, speciile vizate, teritoriul de aplicare ori efectele juridice asupra exemplarelor de faună.
Potrivit sesizării, termenul „măsuri” nu are o definiție legală în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în OUG 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor și bunurilor acestora, sau în legislația-cadru în domeniu.
Legislația europeană relevantă – Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, transpusă în dreptul intern – operează cu noțiunile de „capturare”, „ucidere”, „perturbare”, „distrugere” și „deteriorare”, însă norma derogatorie nu face trimitere la niciuna dintre acestea și nu preia terminologia armonizată.
Prin urmare, măsurile adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Legea nr. 407/2006 pot fi, în practică, atât măsuri letale, cât și măsuri neletale, atât măsuri de prevenție pe termen lung, cât și intervenții punctuale, atât acte normative de planificare cinegetică, cât și acte individuale de executare.
Președintele mai arată că derogarea propusă afectează direct principiul constituțional al controlului judecătoresc efectiv asupra actelor administrative. „Normele de procedură care privesc suspendarea executării actelor administrative, inclusiv cele care privesc caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești de primă instanță, reprezintă garanții procesuale fundamentale care nu pot fi eludate printr-o astfel de reglementare. De altfel, introducerea unei astfel de derogări ce nu are la bază nicio justificare obiectivă are efectul de a crea un precedent cu consecințe păgubitoare dacă se extinde și la alte domenii administrative”, se precizează în sesizare.
