ANAF rescrie legea prin decizii de impunere: firmele care au accesat fonduri europene, executate pentru că au folosit o facilitate prevăzută expres de Codul fiscal
O amplă campanie de controale fiscale vizează companiile sprijinite de statul român pentru a investi, adică beneficiarii fondurilor europene nerambursabile. Sub pretextul reinterpretării unei facilități prevăzute de Codul fiscal din 2014 referitoare la scutirea de impozit pe profitul reinvestit, autoritățile de control anulează retroactiv avantajele fiscale pentru investițiile cofinanțate din fonduri UE, impunând decizii de impunere în valoare de milioane de lei, deși nu există nicio prevedere legală care să susțină o astfel de limitare.
O condiție inventată, inexistență în lege
Articolul 22 din Codul fiscal oferă scutirea de impozit pentru profitul reinvestit în echipamente și programe informatice active. Normele metodologice (HG 1/2016, pct. 11 alin. 2) stabilesc clar că profitul se determină „fără a lua în considerare sursele proprii sau atrase de finanțare” ale activelor. Totuși, autoritățile de control adoptă o abordare contrară, segmentând investiția pe baza sursei de finanțare și anulând beneficiul pentru suma acoperită din granturi. Aceasta reprezintă o aplicare a legii bazată pe criterii care, conform legislației, sunt considerate irelevante.
Un aspect ironic în această situație este că aceleași instituții, ANAF și Ministerul Finanțelor, au comunicat în mod oficial pe parcursul mai multor ani că facilitatea se aplică „indiferent de sursele de finanțare”. Firmele, care au acționat conform spiritului legii și ghidurilor expirate ale administrației fiscale, sunt acum sancționate pentru respectarea normelor stabilite. Statul își schimbă interpretarea peste noapte, impunând contribuabililor facturi mari, inclusiv penalități.
Accesorii care suffocă: până la 36,5% pe an
Pe lângă debitele principale, ANAF aplică dobânzi de 0,02% pe zi și penalități de întârziere de 0,01%, iar pentru sumele stabilite prin control poate impune penalitatea de nedeclarare de 0,08% pe zi. Astfel, accesoriile pot depăși 0,1% pe zi, echivalentul a aproximativ 36,5% pe an. Având în vedere că această interpretare a fost schimbată retroactiv, accesoriile acumulate ajung frecvent la 30–50% din debit ci de la comunicarea deciziei și pot depăși chiar și suma principală.Din perspectiva unui IMM, o asemenea creanță neașteptată nu este doar o corectură fiscală, ci o condamnare la insolvență.
Un fenomen național, recunoscut oficial – și ignorat oficial
Camera Consultanților Fiscali, organismul care reunește specialiști în domeniul fiscal din România, a sesizat oficial, prin adresa nr. 10160/21.01.2026, atât Ministrul Finanțelor, cât și Președintele ANAF. În această adresă este descrisă situația unor „multiple verificări fiscale derulate la nivel național” care au generat „multe sesizări” din partea membrilor și diferite abordări neunitare și contradictorii în aplicarea articolului 22. CCF a solicitat clarificarea urgentă a situației și suspendarea controalelor.
Sesizarea a fost făcută publică pe site-ul CCF, în luna ianuarie. Cu trei săptămâni mai târziu, la 10 februarie 2026, Camera a fost nevoită să revină cu o a doua adresă (nr. 10311/10.02.2026) pe aceeași temă. Deși au trecut aproape șase luni de la prima sesizare, nu a fost publicată nicio soluție din partea Comisiei Fiscale Centrale și nici vreo clarificare oficială care să fie opozabilă structurilor de control. Mai mult, în Strategia fiscal-bugetară 2026–2028, publicată în martie 2026, Ministerul Finanțelor a anunțat că va realiza o analiză a eficienței scutirii de impozit pentru profitul reinvestit, ceea ce sugerează o intenție de restrângere a facilității, în loc să clarifice implementarea acesteia.
Context: mediul de afaceri, la limita rezistenței
Statisticile oficiale privind insolvențele din Registrul Comerțului arată un mediu de afaceri aflat în dificultate. În 2025, 7.553 de firme și PFA-uri au intrat în insolvență (o creștere de 3,84% comparativ cu 2024), în timp ce 51.805 firme au fost dizolvate doar în primele 11 luni (cu 26,23% mai mult decât în aceeași parte a anului 2024). Pe lângă acestea, 19.586 de firme și-au suspendat activitatea (o creștere cu 4,65%), iar 83.232 au fost radiate. Iar anul 2026 a început mai prost, cu dizolvări crescând cu 20,73% în primele patru luni în comparație cu aceeași perioadă din 2025.
Într-o economie în care zeci de mii de companii își închid porțile anual, ANAF a ales să deschidă un front contra firmelor care au investit și care au generat locuri de muncă, aducând la rândul lor fonduri europene – resurse financiare pe care România le-a obținut cu greu. Astea sunt acum, practic, impozitate retroactiv prin anularea facilităților care au făcut posibile aceste investiții. Mesajul transmis antreprenorilor este devastator: investitorii care beneficiază de fonduri europene devin ținte ale represaliilor fiscale.
Concluzie
Solving the situation does not require new legislation but rather the respect of the existing law by the state. The mechanisms are already in place: the Central Fiscal Commission can provide a unitary interpretation that is binding for all ANAF structures, while the control authorities must comply, according to the Tax Procedure Code, with the written opinions issued by their own assistance structures and by the Ministry of Finance. Until these mechanisms are activated, every day of institutional silence translates into accruing accessories, frozen accounts, and firms pushed toward bankruptcy due to the sole fact of having made investments.
Affected companies will pursue all legal avenues – including administrative contestations and litigation – and may even notify European institutions regarding the treatment applied to beneficiaries of EU funds, to demonstrate that the law clearly states: the reinvested profit facility does not depend on the source of funds. Taxpayers have not violated the law; the law has been breached in their name.
The state, which promised to support the absorption of European funds, has become the biggest risk for those who accessed them. With such a tax administration, SMEs do not need crises — ANAF is sufficient.
If the goal was to discourage SMEs from ever accessing European funds again, ANAF could not have chosen a more effective method.
Each decision of imposition issued on this interpretation sends a message to the business environment: in Romania, investment with European funds is punished. SMEs have understood this message — and they are closing shop.
