Piețele petroliere reacționează la acordul SUA-Iran, dar băncile centrale trebuie să facă față inflației în continuare
Anunțul privind un acord preliminar de pace între Statele Unite și Iran a provocat o reacție rapidă din partea piețelor petroliere. Această situație evidențiază modul în care prețurile petrolului brut sunt influențate de riscurile geopolitice. Astfel, scăderea bruscă a prețurilor țițeiului WTI și Brent reflectă așteptările optimiste cu privire la diminuarea constrângerilor de aprovizionare, în special în jurul Strâmtorii Ormuz, care reprezintă o arteră esențială pentru fluxurile energetice globale. Deși prețurile petrolului s-au ajustat rapid, curbele forward și datele stocurilor, alături de răspunsul băncilor centrale, sugerează că impactul scăderii prețurilor asupra inflației ar putea fi limitat și inconsistent.
În după-amiaza anunțului, țițeiul WTI a înregistrat o scădere de 4,8%, atingând 80,75 dolari pe baril, iar țițeiul Brent a cedat 4,7% până la 83,17 dolari. Aceste valori sunt cele mai scăzute după 17 aprilie, când speranțele pentru un armistițiu și deschiderea Strâmtorii Ormuz au dus la o scădere a prețurilor. Totuși, actualele valori sunt încă departe de cele de dinainte de conflict, când prețurile se situau în jurul a 70 de dolari pe baril. Este important de menționat că prețurile petrolului erau deja în declin în zilele anterioare, pe fondul anticipării unui acord de pace.
În acest context, cele mai mari bănci de pe Wall Street și-au revizuit în scădere prognozele pentru prețul petrolului. Goldman Sachs estimează că Brentul va atinge 80 de dolari pe baril, în timp ce Morgan Stanley preconizează că Dated Brent va înregistra o medie similară în ultimul trimestru al anului. De asemenea, piața futures indică o stare de “backwardation”, semnalizând o reducere a riscurilor de aprovizionare anticipate pentru viitor. Conform contractelor futures, barilul de țiței Brent este evaluat la 70 de dolari pentru livrările din decembrie 2030, aspect care sugerează că prețurile de “șoc” ale petrolului ar putea rămâne ridicate mai mult timp, cu un impact potențial asupra inflației globale.
Presiunile inflaționiste accentuate de criza energetică sunt deosebit de importante pentru băncile centrale. În România, persistența prețurilor ridicate la petrol pe termen lung reprezintă o provocare, în condițiile în care țara se află în fața celei mai mari inflații anuale din Uniunea Europeană, estimată la aproape 11%. Banca Națională a României urmează să activeze pe 8 iulie cu decizia privind rata dobânzii de politică monetară și există așteptări de menținere a ratei actuale de 6,5% pe an, în ciuda posibilității unei surprize în privința majorării. Banca Centrală Europeană a acționat deja pe 11 iunie printr-o creștere a dobânzii cu 0,25% din cauza presiunilor energetice, iar recent Banca Japoniei a ridicat dobânda de referință la 1%, cel mai înalt nivel din 1995, pentru a combate inflația și a consolida valoarea yenului.
În zilele următoare, Rezervele Federale ale SUA se pregătesc pentru o decizie crucială. Aceasta va marca debutul lui Kevin Warsh la FOMC, în condițiile în care a preluat funcția la 22 mai. Warsh a moștenit un consiliu divizat, cu patru voturi dizidente înregistrate la întâlnirea din aprilie și cu o inflație de 4,2% la sfârșitul lunii. În prezent, piața anticipează că rata dobânzii va rămâne neschimbată, dar contextul economic anunță o posibilă creștere a ratei în decembrie, ceea ce ar putea tensiona relația dintre Warsh și președintele SUA, Donald Trump, care pledează pentru o reducere rapidă a dobânzilor. Această imagine de ansamblu ilustrează trei blocuri distincte: Europa a acționat, Asia este în mișcare, iar America așteaptă să identifice direcția viitoare.
Piețele de acțiuni au reacționat favorabil la perspectiva unor prețuri reduse la energie, indicele S&P 500 înregistrând o creștere de 1,66% într-o singură zi, iar Nasdaq, dominat de companii tehnologice, a sărit cu peste 3%. Totuși, evenimentele sugerează că acordul temporar dintre SUA și Iran, care rezolvă momentane operațiuni militare, se va axa probabil pe măsuri temporare, precum deschiderea Strâmtorii Ormuz, lăsând în urmă probleme esențiale nerezolvate, inclusiv programul nuclear al Iranului și statutul activelor externe. Negocierile ulterioare vor aborda aceste aspecte, ceea ce ar putea prelungi incertitudinea și ar continua să influențeze sentimentul pieței.
Bogdan Maioreanu este analist și comentator de piață al eToro.
