Home Analize & OpiniiRăzboiul din Iran: câștigătorii și pierzătorii în piața valutară

Războiul din Iran: câștigătorii și pierzătorii în piața valutară

by M Daniela

Războiul din Iran: câștigătorii și pierzătorii pe piața valutară

Conflictul din Iran continuă fără un orizont clar de sfârșit, ceea ce determină participanții la piețele financiare să evalueze posibilitatea unei prelungiri a situației pe perioada unor luni întregi, nu doar săptămâni. Recent, dinamica piețelor a fost marcată de o reacție inițială calmă, însă evoluțiile recente au dus la un comportament tipic de aversiune față de risc: bursele au cunoscut scăderi semnificative, investitorii s-au refugiat în active sigure, precum dolarul american, iar prețurile la energie au crescut brusc, într-un context de volatilitate complexă, similară cu cele mai grave crize economice din istorie.

Principala sursă de presiune asupra piețelor financiare este, fără îndoială, închiderea Strâmtorii Ormuz, o rută crucială pentru transportul de petrol la nivel global. Dacă această situație se va menține, consecințele nu se vor limita doar la o creștere a prețului petrolului, ci vor amplifica presiunile inflaționiste, vor încetini creșterea economică globală și, în unele cazuri, vor putea conduce economii către recesiune.

În acest context, forțele care determină dinamica valutară sunt, în principal, aversiunea globală la risc și expunerea structurală a economiilor la șocurile din sectorul energetic. Dolarul american se prezintă ca principal beneficiar al acestor tendințe, având statutul de activ de refugiu, ceea ce atrage fluxuri importante de capital în perioade de incertitudini geopolitice. De asemenea, poziția Statelor Unite ca exportator net de petrol și gaze naturale lichefiate conferă un avantaj semnificativ, în timp ce creșterea prețurilor energiei sprijină PIB-ul american, diminuând totodată expunerea la inflația importată.

Alte monede care se ancorează sau sunt gestionate în strânsă legătură cu dolarul beneficiază, de asemenea, de aceste evoluții, în special cele din Orientul Mijlociu. Aceste valute au reușit să se protejeze de volatilitatea care a zguduit alte monede emergente, în mare parte datorită rezervelor solide pe care le dețin țările din Golf și a creșterii veniturilor din exporturile de energie. În această categorie se înscrie și yuanul chinezesc, care, deși nu este fixat în mod formal, este gestionat astfel încât să rămână corelat cu dolarul. Mai mult, China pare mai puțin afectată de impactul direct al conflictului, având stocuri considerabile de petrol și surse diversificate de aprovizionare, inclusiv din Rusia.

Monedele tradiționale de refugiu, cum sunt francul elvețian și yenul japonez, tind să se aprecieze în perioade de aversiune la risc, însă performanța acestora se dovedește a fi mai modestă în comparație cu cea a dolarului. În contrast, un grup de câștigători în această situație este format din economiile care exportă petrol și gaze. Închiderea Strâmtorii Ormuz, chiar și parțială, deschide oportunități pentru furnizorii din afara regiunii Golfului să își crească volumele de export și să beneficieze de prețuri mai mari. Aceasta îmbunătățește balanțele comerciale și consolidează veniturile bugetare ale acestor economii, iar valutele precum dolarul canadian, coroana norvegiană și dolarul australian sunt favorizate în acest context.

Lira sterlină are o poziție intermediară. Deși este un importator net de energie, Marea Britanie are o dependență mai redusă de Orientul Mijlociu decât zona euro, și structura sa economică bazată pe servicii conferă un grad de protecție. În contrast, principalele monede europene, în special euro, sunt supuse unor presiuni considerabile. Zona euro se bazează foarte mult pe importurile de energie și a trebuit să își diversifice lanțurile de aprovizionare după stoparea importurilor din Rusia, ceea ce o face vulnerabilă la creșteri bruște ale prețurilor la petrol și gaze naturale lichefiate. Un aspect critic în acest sens este faptul că majoritatea țărilor europene au intrat în martie cu stocuri de gaze extrem de scăzute: în jur de 30% la nivelul Uniunii Europene, circa 20% în Germania și sub 10% în Țările de Jos.

În cadrul acestei situații, rolul Qatarului devine esențial, datorită contribuției sale de aproximativ 15% din totalul importurilor de LNG ale Europei, dar oprirea livrărilor din această țară nu face decât să amplifice presiunea asupra pieței energetice. Exportatorii de LNG din SUA se află într-o poziție favorizată, având în vedere că Europa și Asia concurează pentru aceleași resurse.

De asemenea, slăbirea euro se răsfrânge și asupra monedelor din Europa Centrală și de Est, care pot înregistra pierderi și mai mari în astfel de condiții. Forintul maghiar, de exemplu, s-a dovedit extrem de vulnerabil, dat fiind că Ungaria are o pondere semnificativă a importurilor nete de energie în PIB. De altfel, forintul fusese una dintre cele mai performante monede emergente în anul anterior, ceea ce face ca acum să fie mai expus la corecții într-un mediu de aversiune la risc.

În concluzie, monedele țărilor care sunt importatoare nete de petrol și gaze se află în dezavantaj în fața unui mediu economic caracterizat prin prețuri ridicate ale energiei. Creșterea costurilor importurilor acționează ca o povară suplimentară pentru economii, afectând balanțele comerciale, ridicând inflația și influențând perspectivele de creștere economică.

Dacă conflictul din Iran va continua pe un termen lung, este de așteptat ca dolarul american să rămână dominant, cu toate că diferențele structurale între economii – în special cele legate de energiile fosile – vor contura câștigătorii și perdanții. Pe de altă parte, o soluționare rapidă a conflictului ar putea determina o inversare accelerată a fluxurilor către activele de refugiu, ceea ce ar putea conduce la o depreciere a dolarului, revenind la nivelurile dinaintea izbucnirii războiului.

DESPRE EBURY

Ebury este o firmă globală de servicii financiare dedicată sprijinirii companiilor în comerțul internațional și extinderea pe piețele externe. Aceasta oferă o gamă largă de produse, incluzând plăți și încasări internaționale, împrumuturi pentru afaceri și gestionarea riscurilor.

Înființată în 2009 de Juan Lobato și Salvador García, Ebury se află printre companiile fintech cu cea mai rapidă creștere pe plan global. Acum, Ebury numără peste 1.800 de angajați și deserveste mai mult de 21.000 de clienți prin intermediul unei rețele de 45 de birouri, activând în peste 30 de piețe mondiale. În anul financiar 2025, Ebury și-a crescut veniturile globale la peste 286 de milioane de lire sterline.

Compania este reglementată de Financial Conduct Authority în Regatul Unit și beneficiază de sprijinul investitorilor de frunte, inclusiv o participație majoritară deținută de Banco Santander.

You may also like

Leave a Comment