Răspunderea juridică a companiilor subcontractoare în proiectele de apărare finanțate prin SAFE România
În contextul recentelor aprobări ale Parlamentului României pentru cele 21 de proiecte finanțate prin programul european SAFE, rolul companiilor subcontractoare capătă o importanță crucială. Acesta nu se limitează doar la livrarea de bunuri sau servicii, ci se extinde și către responsabilități legale complexe. Termenul limită pentru semnarea contractelor individuale este stabilit pentru 31 mai 2026, iar companiile românești care vor intra în lanțurile de aprovizionare trebuie să se adapteze rapid la noile reguli impuse de acest program, care beneficiază de o alocare remarcabilă de 16,6 miliarde de euro, a doua cea mai mare din Uniunea Europeană.
Modelul SAFE impune ca minimum 65% din componentele utilizate să fie provenite din Uniunea Europeană, punând un accent deosebit pe producția locală și pe transferul de tehnologie. Acesta este un element cheie în cadrul acordului de cooperare care, în mod similar cu sistemul de offset administrat de ARCTIS, condiționează recepția produselor de îndeplinirea unor standarde industriale specifice. Prin urmare, subcontractorii se transformă din simple entități tehnice în piese esențiale ale unei politici industriale integrate, având astfel o expunere mai mare în cazul în care indicatorii asumați nu sunt respectați.
Cadrul legislativ actual, reglementat prin OUG 62/2025, permite flexibilitatea în negocierea contractelor, inclusiv modificări fără publicare prealabilă, ceea ce reduce birocrația, dar poate compromite trasabilitatea deciziilor. Obligațiile de conformitate sunt transferate de la contractantul principal către subcontractori prin clauze de tip flow-down, incluzând reglementările referitoare la cybersecurity, proveniența componentelor și controlul exporturilor. Astfel, fiecare participant din lanțul de aprovizionare devine tot mai implicat, sporiindu-și responsabilitatea juridică.
Este important de menționat că, în practică, majoritatea contractelor principale nu sunt executate integral de către furnizorul principal. Execuția este adesea disociată, fiind împărtășită între diferiți subcontractori, integratori de software și servicii. Acest aspect face ca subantreprenorii să fie nu doar esențiali, ci și vulnerabili în fața noilor provocări juridice care decurg din contractele de apărare.
Expertul Alina Iozsa, partener și lider în domeniul Real Estate și PPP la Hațegan Attorneys, subliniază necesitatea unui audit de conformitate detalat. Acesta ar trebui să acopere toate aspectele tehnice, juridice și referitoare la lanțul de aprovizionare, având ca scop protejarea companiilor românești. Este esențial să se negocieze clauze de siguranță în relația cu contractantul principal și să se implementeze politici interne documentate în domeniile anticorupție, cybersecurity, ESG și controlul exporturilor. Inexactitățile în declarațiile privind proveniența componentelor, neregulile legate de utilizarea fondurilor sau abaterile de la regula de control al exporturilor pot atrage consecințe legale serioase, inclusiv răspunderea civilă și penală a companiilor și decidenților implicați.
Un aspect esențial este documentarea măsurilor de conformitate adoptate. Aceasta devine la fel de importantă ca și punerea în aplicare a lor, deoarece, în eventualitatea unui control, lipsa dovezilor poate conduce la o expunere semnificativă, chiar dacă neconformitatea are originea în alte segmente ale lanțului de aprovizionare. Astfel, companiile trebuie să identifice și să înțeleagă obligațiile legale specifice și implicațiile fiecărei etape din procesul de furnizare și producție în cadrul proiectelor de apărare SAFE.