Miza trecerii responsabilului cu securitatea datelor din companii este evitarea riscului unor amenzi de zeci de milioane de euro
Într-un peisaj digital din ce în ce mai complex, companiile europene se confruntă cu atacuri cibernetice tot mai sofisticate. Această situație este amplificată de reglementările impuse de Regulamentul DORA și Directiva NIS2, care a crescut presiunea asupra organizațiilor de a se conforma cerințelor de securitate. În plus, costurile financiare generate de incidentele de securitate cibernetică devin din ce în ce mai severe, aducând amenințări reale asupra stabilității financiare a companiilor.
Conform unui raport din 2024, breșele de securitate au ajuns să coste, în medie, aproape cinci milioane USD la nivel global, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă, de 10%, comparativ cu anul anterior. De asemenea, economiile europene suportă pierderi anuale depășind 100 de miliarde de euro din cauza criminalității cibernetice, cu costuri directe care continuă să depășească acest prag. Percepția tot mai acută asupra riscurilor cibernetice a dus la o conștientizare în rândul organizațiilor, care încep să înțeleagă că simpla menținere a Chief Information Security Officer-ului (CISO) în cadrul departamentului IT aduce vulnerabilități structurale în modelul de afaceri și în procesul de decizie.
Primul motiv: conflictul de interese
Unul dintre principalele motive pentru care este necesară schimbarea structurii de guvernanță este conflictul de interese între Chief Information Officer (CIO) și CISO. CIO-ul are responsabilitatea de a livra proiecte digitale și de a optimiza costurile, adesea în detrimentul securității, în timp ce CISO-ul se străduiește să protejeze organizația de riscurile cibernetice, având adesea nevoie să oprească inițiative care cresc expunerea la risc. Această coliziune generează presiuni financiare mari, având în vedere că aproape 70% dintre organizațiile afectate de breșe de securitate raportează perturbări semnificative ale operațiunilor, decizii care pot duce la pierderi de milioane.
Prin urmare, o raportare independentă a CISO-ului este esențială pentru ca boardul să obțină o imagine clară asupra riscurilor și impactului acestora asupra activității organizației.
Al doilea motiv: schimbarea naturii riscului cibernetic
Riscurile cibernetice sunt acum o problemă centrală pentru managementul de vârf și nu se mai limitează la aspecte tehnice. Breșele de securitate sunt evenimente cu urmări imediate și grave asupra veniturilor și reputației companiilor. Conform estimărilor, pierderile anuale cauzate de atacurile cibernetice sunt evaluate la peste 100 de miliarde de euro, afectând atât competitivitatea, cât și stabilitatea economică a organizațiilor.
Directiva NIS2 impune obligații de supraveghere asupra securității cibernetice direct la nivelul conducerii, iar sancțiunile pentru neconformitate pot ajunge la 10 milioane de euro sau 2% din cifra de afaceri globală. În plus, Articolul 20 din NIS2 introduce responsabilitatea personală a membrilor boardului în caz de neglijență, ceea ce subliniază urgența de a-și adapta strategiile de securitate cibernetică.
Al treilea motiv: calitatea deciziilor strategice
Un CISO integrat în structura de guvernanță poate asista semnificativ la evaluarea riscurilor atunci când vine vorba de fuziuni, achiziții și extinderi de produse digitale. Fără perspectiva oferită de CISO, companiile riscă să ignore pasivele latente care pot genera costuri mari în urma unor incidente serioase.
Studiile sugerează că organizațiile care implementează o guvernanță matură și soluții avansate de securitate pot să minimizeze impactul financiar al breșelor cu milioane de dolari, comparativ cu cele care se concentrează pe securitate doar ca funcție tehnică. Această tensiune între rapiditate și siguranță este crucială și trebuie să fie reflectată în structura de guvernanță.
vCISO – o soluție pragmatică pentru organizațiile mai mici
Pentru micile și mijloacele de afaceri, angajarea unui CISO intern poate fi o provocare financiară. O alternativă eficientă este modelul vCISO, care asigură expertiză de nivel înalt în guvernanța riscurilor cibernetice, fără cheltuieli cu un rol permanent. Această abordare redefinește securitatea cibernetică, transformând-o dintr-o funcție de suport într-o componentă strategică a rezilienței organizaționale. Momentul pentru a face această schimbare nu ar trebui să fie după un incident major, ci înaintea lui.
În contextul reglementărilor europene recente, este evident că atât CISO-ul, cât și boardul pot fi trași la răspundere pentru neglijență. Așadar, integrarea securității în zona de guvernanță devine o ajustare inevitabilă, nu o opțiune de alegere.