Curtea de Conturi Europeană: reglementările UE privind „poluanții eterni” au lacune semnificative
Substanțele per- și polifluoroalchilice, cunoscute drept PFAS sau „poluanți eterni”, continuă să se acumuleze în organismul uman și în mediu, iar acțiunile Uniunii Europene nu reușesc să țină pasul cu amploarea problemei. Avertismentul vine dintr-un nou raport al Curții de Conturi Europene, care semnalează multiple breșe în cadrul legislativ menit să controleze aceste substanțe.
Potrivit auditorilor europeni, majoritatea PFAS nu sunt înregistrate în temeiul legislației UE privind substanțele chimice. Introducerea restricțiilor durează ani de zile, iar asigurarea respectării acestora variază foarte mult de la un stat membru la altul. Nici măcar limitele legale stabilite pentru PFAS în alimente și în apa potabilă nu garantează întotdeauna că un consum regulat sau pe termen lung este sigur.
„Aceste substanțe chimice sunt poate «eterne», dar efectele lor nocive asupra oamenilor și a mediului pot fi limitate. UE trebuie să acționeze cu fermitate și fără întârziere, pentru a dezamorsa această bombă cu ceas înainte de a fi prea târziu”, a declarat Joelle Elvinger, membra a Curții de Conturi Europene responsabilă de acest audit.
Majoritatea PFAS nu sunt acoperite de sistemul REACH
Uniunea Europeană s-a numărat printre primii actori care au impus restricții asupra PFAS, încă din 2006. Cu toate acestea, majoritatea acestor substanțe nu sunt înregistrate în cadrul REACH, sistemul UE de reglementare a substanțelor chimice. Practic, despre siguranța multor PFAS autoritățile europene nu dețin încă suficiente informații, iar producătorii nu sunt obligați să le testeze.
Este și cazul PTFE, o substanță utilizată pe scară largă, prezentă în vasele de gătit cu înveliș antiaderent și în îmbrăcămintea impermeabilă. În aceste condiții, principiul UE „fără informații, nu este pe piață” aproape că nu se aplică în cazul PFAS, iar „poluanții eterni” pot rămâne pe piață chiar și atunci când nu există suficiente date cu privire la riscurile pe care le prezintă.
Procedurile de restricționare durează în medie cinci ani
Chiar și atunci când UE ajunge să reglementeze PFAS, procesul este lent și poate să nu își atingă scopul. Procedurile de restricționare durează în medie aproximativ cinci ani, ceea ce le oferă producătorilor timp să înlocuiască o substanță interzisă cu o substanță chimică similară, care poate fi la fel de dăunătoare. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de „substituire regretabilă”, iar în opinia auditorilor el arată clar că actualul sistem al UE nu este adecvat pentru a gestiona problema PFAS.
Controlul reprezintă un alt punct slab. Sistemul se bazează în mare măsură pe verificările făcute chiar de companii pentru a se asigura că respectă normele, în timp ce unul din trei state membre nu efectuează încă niciun control pentru a asigura respectarea restricțiilor privind PFAS.
Limitele pentru apa potabilă se bazează pe date științifice din 2017
Întrucât oamenii sunt expuși la „poluanți eterni” în principal prin alimente și apa potabilă, auditorii au analizat îndeaproape ambele domenii. În ultimii ani, limitele pentru apa potabilă au fost în general respectate, însă ele se bazează pe dovezi științifice care datează din 2017. De atunci, contaminarea solului și a apei cu PFAS a continuat să crească.
Auditorii avertizează că, prin urmare, limitele actuale ar putea fi depășite mai frecvent în viitor, ceea ce va spori riscurile pentru sănătatea consumatorilor și costurile de tratare a apei. Acest lucru ar putea explica de ce aproape o treime dintre țările din UE au adoptat deja limite naționale suplimentare pentru apa potabilă.
Nivelurile maxime din alimente, un compromis care nu garantează siguranța pe termen lung
Constatările privind produsele alimentare sunt și mai îngrijorătoare. Nivelurile maxime stabilite de UE reprezintă un compromis între protejarea sănătății publice și menținerea alimentelor pe piață. Ele sunt concepute astfel încât să reducă nivelul de contaminare atât cât este posibil în mod rezonabil, dar nu garantează neapărat că un consum regulat este sigur pe termen lung.
Potrivit calculelor auditorilor, dacă anumite produse alimentare ar conține nivelurile maxime de PFAS permise, chiar și consumul lor în cantități mici ar putea duce la depășirea dozei săptămânale tolerabile. Concluzia raportului este că, fără o acțiune mai rapidă și mai fermă din partea UE, aceste substanțe chimice extrem de persistente vor continua să supraviețuiască normelor menite să le țină sub control.