Guvernanța, piesa absentă din discuția reformei sistemului judiciar
Într-o eră în care reforma justiției este esențială, există o stagnare evidențiată de procesele îndelungate, resursele insuficiente și deciziile care lipsesc de responsabilitate. Un concept vital care se face simțit în această discuție este guvernanța publică, un standard OECD menționat tot mai des în contextul obținerii eficienței instituționale. Cetățeanul, în mod paradoxal, plătește prețul acestei ineficiențe acoperite de un sistem care pare să prioritizeze protejarea privilegiilor instituțiilor în detrimentul livrării unui serviciu public de calitate.
Victor Stănilă, expert în domeniu, subliniază că democrația ar trebui să se sprijine pe trei piloni fundamentali: Legislativul, Executivul și Justiția, care teoretic sunt menite să se echilibreze. Însă, în practică, acest echilibru pare a fi un simplu mit. Observăm un conflict deschis, un „război al palatelor” în care Executivul și Justiția se privesc cu nesiguranță, iar cetățeanul, principalul beneficiar al justiției, devine o figură ștearsă în acest tablou tumultuos.
Este esențial să discutăm despre guvernanța publică ca un element cheie în reforma sistemului judiciar. Aceasta implică o claritate a rolurilor, responsabilitate, transparență în luarea deciziilor și evaluarea performanței instituționale. Importanța acestei guvernanțe este cu atât mai mare în privința puterii judecătorești, unde este crucial ca justiția să acționeze în numele cetățeanului, nu ca un mecanism izolat care se apără prin argumente despre „independență” în fața criticilor.
Stănilă oferă un exemplu pertinent legat de „normarea muncii” care, deși pe hârtie poate părea un instrument util pentru eficientizare, existând riscuri să se transforme în măsuri formale fără o reală aliniere cu resursele necesare. Fără o legătură directă între cerințele de muncă și resursele reale alocate, presiunea suplimentară asupra judecătorilor și a personalului auxiliar este contraproductivă și ar putea genera, pe viitor, condamnări la CEDO pentru durata excesivă a proceselor.
Justiția nu trebuie să devină un zid închis, ci o instituție care rămâne constant conectată la nevoile celor care așteaptă justiția. Prin principiile guvernanței publice, cum ar fi transparența și integritatea, putem sparge barierile care împiedică cetățeanul să considere justiția ca pe un aliat. Dacă ne dorim o justiție modernă, este imperios să discutăm despre structura reformei, stabilind clar prioritățile și responsabilitățile între Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii și celelalte instituții implicate.
Reforma judiciară trebuie să se concentreze nu doar pe competențele constituționale, ci și pe un design instituțional care să faciliteze colaborarea între diversele puteri ale statului, menținând în centrul atenției interesul public. În final, întrebarea fundamentală nu este cine va câștiga disputele instituționale, ci dacă sistemul judiciar va reuși să ofere soluțiile promise prin Constituție: o justiție eficientă, echitabilă și accesibilă pentru toți cetățenii.
Fără o implementare reală a guvernanței publice – caracterizată prin responsabilitate și evaluare – reforma justiției nu va ieși din sfera teoretică, rămânând un simplu discurs. Numai prin respectarea acestor principii se poate construi un proiect coerent și funcțional de modernizare a sistemului judiciar românesc.
