România nu poate concura cu Polonia și Cehia pe asamblare ieftină
România riscă să piardă competiția cu Polonia și Cehia pentru atragerea investițiilor industriale dacă mizează în continuare pe producția cu costuri reduse, în condițiile în care cele două țări au deja avantaje logistice și capacități de producție consolidate. György Birtolon, Supply Chain & Engineering Lead în cadrul Accenture România, consideră însă că țara noastră are șanse să atragă investiții cu valoare adăugată mai mare, în cercetare și dezvoltare, inginerie de produs și software industrial.
„Dacă încercăm să concurăm cu Polonia sau Cehia strict pe asamblare cu costuri reduse, pierdem. Avantajul lor logistic și de scară este deja consolidat. Dar există o altă bătălie în curs: pentru activitățile din jurul producției. Aici, România are atuuri reale: aproape o treime din studenți sunt în STEM, una dintre cele mai mari ponderi din Europa, iar competențele de engineering sunt deja validate internațional”, a declarat Birtolon.
Automatizare de cinci ori sub media europeană
Industria românească se confruntă cu un nivel redus de automatizare. Conform datelor Federației Internaționale pentru Robotică prezentate de reprezentantul Accenture, România are aproximativ 20 de roboți industriali la 10.000 de angajați, de circa cinci ori sub media europeană. Birtolon atrage însă atenția că media ascunde realități foarte diferite între industrii și chiar între fabrici din același sector.
Întrebat ce împiedică adoptarea mai rapidă a roboților și coboților, acesta a indicat integrarea ca principală barieră: într-o fabrică existentă conviețuiesc utilaje de generații diferite, sisteme IT construite în perioade diferite și date în formate diferite. Urmează justificarea investiției, iar costul tehnologiei în sine nu mai este considerat bariera principală.
Fabricile existente pot fi digitalizate fără înlocuirea utilajelor
Birtolon estimează că 70-80% dintr-o fabrică existentă poate fi digitalizată fără înlocuirea echipamentelor, prin conectarea utilajelor, instalarea de senzori, retrofit și implementarea sistemelor MES, iar investițiile bine direcționate se pot recupera în 12-18 luni. Un exemplu este fabrica Arctic de la Ulmi, unde specialiștii Accenture au participat la implementarea unui sistem digital de execuție a producției, cu integrarea a aproximativ 250 de roboți și 14 sisteme IT.
Accenture Supply Chain & Engineering are în România peste 1.200 de specialiști, în principal în Cluj-Napoca, Timișoara și Târgu Mureș, iar majoritatea proiectelor echipelor locale sunt pentru clienți internaționali. „Decalajul tehnologic este, în acest moment, cea mai mare oportunitate a României – pentru că recuperarea nu înseamnă să inventăm de la zero, ci să aplicăm sistematic ce funcționează deja”, a spus Birtolon.
Costul amânării: viteza de lansare a produselor
Specialistul Accenture avertizează că cel mai mare cost al amânării digitalizării este viteza de lansare a produselor. Companiile care își scurtează ciclul de dezvoltare pot gestiona mai multe variante ale aceluiași produs și răspund mai repede la cererea clientului, iar avantajul se acumulează de la an la an. Potrivit acestuia, studiile arată că liderii digitali din industrie au un EBIT cu aproximativ 10% mai mare și o creștere de venituri cu până la 20% mai ridicată decât companiile rămase în urmă.
În viziunea lui Birtolon, o fabrică românească competitivă în 2030 va lua deciziile în timp real, cu date care circulă fluent între engineering, producție, calitate și supply chain, în loc să se bazeze pe rapoarte manuale și planuri săptămânale. Inteligența artificială va prelua analiza datelor și activitățile repetitive, dar deciziile tehnice vor rămâne în sarcina inginerilor. „Nu vom concura prin cei mai mulți roboți. Vom concura prin cât de rapid putem adapta producția la ceea ce cere piața. Flexibilitatea va fi noua eficiență”, a conchis acesta.
Predictibilitatea, factorul critic pentru investitori
Dincolo de automatizare, Birtolon consideră că principala problemă pentru dezvoltarea industriei românești este predictibilitatea mediului economic. Investițiile în fabrici sau centre de cercetare și dezvoltare sunt planificate pe perioade de cinci până la șapte ani, iar modificările repetate ale cadrului fiscal pot schimba calculele financiare pe baza cărora sunt aprobate proiectele. El a citat un studiu AmCham din 2025, potrivit căruia 83% dintre investitori sunt nemulțumiți de predictibilitatea investițiilor. „Capitalul internațional nu caută piețe perfecte. Caută piețe credibile”, a afirmat reprezentantul Accenture.