CJUE confirmă: statele UE pot condiţiona acordarea beneficiilor sociale pentru subzistenţă de dovada unei legături stabile cu ţara în care trăiesc
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a adus lămuriri importante referitoare la accesul cetățenilor Uniunii Europene la serviciile de asistență socială. Conform unei decizii anunțate joi, statele membre ale UE au dreptul să solicite ca cetățenii din alte țări ale Uniunii să dețină un permis de ședere pe termen lung pentru a beneficia de anumite prestații sociale. Această vulnerabilitate a fost subliniată ca răspuns la o întrebare preliminară provenind dintr-un caz juridic italian, stabilind astfel clarificări pentru contextul mobilității în spațiul european.
CJUE a reamintit că, în calitate de cetățeni europeni, indivizii beneficiază de dreptul de a circula liber și de a locui în statele membre ale UE. Totuși, instanța a subliniat că acest drept nu garantează automat accesul la toate formele de asistență socială disponibile în țara gazdă. În consecință, sentința confirmă că statele membre pot impune condiții specifice în acordarea ajutoarelor sociale, inclusiv cerințe referitoare la dovedirea unei legături mai strânse cu țara respectivă, cum ar fi un permis de ședere de lungă durată.
Declarația serviciului de presă al CJUE precizează că dreptul Uniunii nu se opune ca statele membre să ceară cetățenilor altor state membre să aibă un statut de ședere stabil pentru a accesa anumite beneficii. Această măsură are scopul de a preveni suprasolicitarea sistemelor naționale de asistență socială și de a asigura stabilitatea financiară a acestora.
Instanța a subliniat, de asemenea, că posibilitatea de a primi ajutoare sociale poate depinde de îndeplinirea unor condiții legale de ședere în țara gazdă, precum obținerea unui loc de muncă, căutarea activă a unui loc de muncă sau asigurarea unor resurse financiare suficiente. Totuși, CJUE a pus accent pe respectarea principiului proporționalității atunci când sunt impuse astfel de restricții. Acestea nu trebuie să fie discriminatorii între cetățenii naționali și cei din alte state membre aflate în situații comparabile.
