Stenograme DIICOT: Călin Georgescu plănuia să cumpere o vilă în Toscana și să ceară azil politic în Italia
Fostul candidat la alegerile prezidențiale Călin Georgescu intenționa să solicite azil politic în Italia după ridicarea controlului judiciar și să achiziționeze un imobil în Toscana, evaluat la aproximativ 1,2 milioane de euro, care să includă o anexă destinată servitorilor, potrivit stenogramelor din dosarul în care procurorii DIICOT solicită arestarea sa preventivă.
Detaliile apar în referatul prin care DIICOT cere instanței arestarea lui Călin Georgescu și a lui Ionel Rusen, acuzat că ar fi înșelat un om de afaceri cu 1,1 milioane de euro. Anchetatorii au depus la dosar stenograme ale discuțiilor purtate de cei doi în luna mai 2025.
Convorbirea din 22 mai 2025: „Nu trebuie să le mai știe nimeni”
Pe 22 mai 2025, în jurul orei 12:50, Călin Georgescu s-a urcat în autoturismul lui Ionel Rusen. Din discuția purtată reiese că Georgescu i-a încredințat interlocutorului său aspecte pe care le considera deosebit de importante și confidențiale, precizând că sunt lucruri pe care „nu trebuie să le mai știe nimeni”. Potrivit procurorilor, caracterul confidențial reiese din solicitările repetate privind păstrarea discreției.
O parte dintre subiectele abordate au vizat demersuri și relații pe plan politic. Georgescu i-ar fi cerut lui Rusen să poarte discuții pentru susținerea intereselor sale cu anumite persoane considerate relevante, inclusiv cu persoane cu roluri importante în acest context.
Anchetatorii arată că, din modul în care se desfășoară conversația, Ionel Rusen apare ca o persoană de încredere, căreia Georgescu îi transmite informații sensibile și îi solicită efectuarea unor demersuri în numele sau în interesul său.
Din stenogramă reiese că Rusen i-ar fi comunicat lui Georgescu că a discutat cu Matteo Salvini, care ar fi refuzat să îl susțină public pe nume, dar ar fi acceptat să facă o declarație privind situația democrației din România. În convorbire, Georgescu subliniază din nou necesitatea discreției: „Dar nu tre’ să știe nimeni!”.
Cerința privind imobilul din Italia și anexa pentru servitori
În cadrul aceleiași întâlniri, Călin Georgescu i-a solicitat lui Ionel Rusen să identifice un imobil pe teritoriul Italiei care să îndeplinească o serie de cerințe. Printre caracteristicile cerute se numără existența unei anexe, formulare folosită de Georgescu în legătură cu spațiile destinate servitorilor.
Georgescu ar fi indicat trei zone din Toscana: una aproape de mare și două în zona deluroasă. El a precizat că își dorește o proprietate care să aibă „o casă mică sau lângă sau ceva de dependință”, adăugând că „așa se fac toate casele în Italia” și că aceste anexe „erau făcute pentru servitori”.
Din discuție reiese că prețul nu reprezenta un impediment financiar. Georgescu ar fi spus: „Noi avem tot ce trebuie. Noi nu avem nevoie de bani.”
Discuția din 27 mai 2025: proprietatea de 1,2 milioane de euro
Subiectul vilei din Toscana este reluat pe 27 mai 2025, când Ionel Rusen îi comunică lui Georgescu că a identificat o proprietate care corespunde cerințelor, dar că este „un pic cam scump”, situându-se în jurul valorii de 1,2 milioane de euro.
Rusen descrie locația ca fiind izolată, cu teren mult în jur și securitate ridicată. Georgescu afirmă că urmează să fie ajutat de „niște străini”, ceea ce indică existența unor surse de sprijin financiar avute în vedere pentru achiziție.
Rusen se oferă să îl sprijine pe Georgescu până la finalizarea achiziției, inclusiv cu negocieri și documente. Este stabilit ca o terță persoană, numită Marian, să verifice locația și regiunea, inclusiv din perspectiva condițiilor de securitate.
Georgescu reia condiția considerată esențială: existența unor dependințe în care să poată locui „încă un om cu soția lui”. El descrie necesitatea unei „căsuțe undeva în altă parte, unde e pentru el”.
Planul privind azilul politic și securizarea în Italia
Din stenograme reiese că Georgescu intenționa ca, după finalizarea achiziției, să „scape de controlul judiciar” și să obțină azil politic în Italia, urmând să locuiască în imobilul respectiv împreună cu familia și cu „oamenii mei”.
El ar fi precizat că are nevoie să intre „sub incidența legii italiene” și să îi fie emis pașaportul într-un termen scurt, pentru a nu fi ținut „mult cu povestea asta”. În convorbire, Georgescu menționează că are pașaport, că își va lua copiii și că dorește să fie „securizat”.
Georgescu subliniază în mod repetat caracterul confidențial al demersurilor, cerând ca „să nu detecteze nimeni nimic” și să nu existe „vreun miros de orice gen”. El îi solicită lui Rusen să vorbească cu Vanacci și încheie: „Nu tre’ să știe nimeni!”.
